nu’i prea simplu dar nici complicat

Pamantul este decat o barca care pluteste pe oceanul timmpului.La un moment dat ajunge de unde a plecat, apoi pleaca iar sa inconjoare oceanul timpului si tot asa.Pretentios lumea a numit aceasta invarteala in jurul cozii cicluri.Si cam asa este Pamantul a trait in ere,  s-a imbogatit la fiecare trecere cu inca ceva si ajuns incet incet de la pietre, magma, vulcani, caldura, apa, protozoare, dinozauri  la noi.Acum sa ne analizam situatia 99% din speciile care au trait pe planeta au disparut.Oamenii vor disparea si ei inevitabilEsti unul din 7 miliarde de oameni de pe o planeta ce se se invarte in jurul unei stele din 400 de miliarde de stele din galaxia care si ea e una din cele cateva miliarde de galaxii din acest univers ce este si el doar unul din probabil cateva miliarde de universuri.Esti mic rau de tot, stiu atomi mai mari ca tine, esti mai mic decat iti poti imagina vreodata.Ce te face sa supravietuiesti? Ne construim niste etape si speram sa le apucam, dar cum le constuiesti?De unde atata motivatie pentru nanoparticula asta cu personalitate?De unde atata spirit de lupta?Din scopuri si obiective.Viata e decat o suma de scopuri si vise.Defineste-ti scopurile pentru a supravietui astfel nu ai sanse.Nimanui nu o sa’i pese de tine, nu o sa te salveze si in general esti prea mic ca sa contezi.Deci nu te mai da important, caci nu esti,  pana si existenta ta este prea mica pentru a fi luata in calcul.Ce ramane de facut? Viseaza ca sa traiesti!

asa cum ti-am promis

Si crinii infloresc

esti un fulger, un flaut in vant
ce s-a pierdut pe acest pamant
purtandu-si crucea in tacere
picurand fericire prin vedere.

ai fost soc si liniste, calm si furtuna,
un copil frumos c-o inima nebuna,
floare iesita sa guste inserarea,
savurand pas cu pas descatusarea

ochii nostri se scalda unii-ntraltii
precum pianul in divinele creatii
croitorii acestui vual de iubire
si ma ai…minune ca te am pe tine.

si cand dorul ne apasa in noapte,
cand stele ne soptesc uitate,
capul coboara spre perna usor
gandind ahh cat te ador, ahh cat te ador!

a fost odata un trandafir rosu

direct din patul din bulgaria, de sub patura:D

Adevarul despre noi

E un rau umflat de ploi,

O suferinta asumata

pentru tot ce-a fost odata.

 

A fost odata un rosu trandafir

un amor pur,un glas de copil

O speranta catre stele

Pentru ce-am aflat din ele

 

A fost si va fi iubire,

A fost ce-am trait cu tine,

A fost seva frumusetii,

A fost roua diminetii.

 

Insa acum totul s-a scurs

Insa acum totul e dus

A fost odata un rosu trandafir,

Ce pacat c-a murit copil.

 

pic cu pic

dupa o pauza lunga m-am gandit sa inviu acest blog pas cu pas, pic cu pic.

Pic cu Pic

pic cu pic cu pic,
hai sa zabovim un pic.
picurand in alea noastre pahare
veninul zilelor amare.

pic cu pic cu pic,
hai sa zabovim un pic.
ascultand tot povesti triste
cautand alinare-n batiste

pic cu pic cu pic
hai sa zabovim un pic
privind pe cer stele cazatoare
punand dorinte arzatoare.

pic cu pic cu pic
hai sa te trezesc un pic
plangadu-te de zile lungi
nici timpul nu-ti mai ajungi.

una din preferatele mele:D

Ma ai

Simti? E miros de tei.
Da, asa miroase dragostea
Stiu.De mana vrei sa ma ei
Sa simti doar atingerea mea.

Suflarea nu-si mai are rost
Seara asta e tot ce mai avem
Sa uitam de tot cea fost
Sa iubim cat mai putem.

Stiu, stelele ne urmaresc
Amorul ars in sarutari
In fata ta si ele palesc
Uitate in romantice cantari

Iar tu, dulcele meu adevar
Astepti in frumusetea femeiasca
Buzele-ti cu gust de mar
Pe ale mele sa le intalneasca.

Ma ai  sa-ti citesc in stele
Ma ai in noapte sa-ti soptesc
Ma ai dintre toate ele
Ma ai sa-ti spun ca te iubesc.

si o melodie extraordinara

traiesc..deci mai scriu:D

sentiment de mana a doua

sub un cer instelat
un creion se pierde framantat
el stie doar sa-si scrie
sentimentele sub forma de poezie.

insa azi el a ramas mut.
pentru prima oara o noapte intreaga a zacut
pierdut parca de a lui mana
sentimentul ne mai fiind a ei stapana.

amintirea e hrana sufletului
dar ce pacat ca e neinsufletit
singur, inchis de gratiile gandului
alinarea-i sentimentul ce l-a gasit.

ar putea sa treaca acum in noaptea mare
el ,a scris pana a murit.
in final, dorinta lui cea mai arzatoare
e sa fi scris sa fie citit.

enoriasului cuvintelor intr-o lume de atei
atat i-a ramas,alinarea ca a scris
sentiment de mana a doua, cand, fara idei
nu a mai avut nici un vis.

poezia asta a fost scrisa la Barlad in seara in care eu trebuia sa invat bineinteles(…ce nu face omu’ sa scape de invatat)si m-a binedispus cand am scris-o mai ales cand stiam ca nu mai scrisesem nimic de mult.

http://www.youtube.com/watch?v=J4aFXJnZHa0 cam asa sta treaba.

refa-mi stocul de somnifere

refa-mi stock-ul de somnifere

mizerabile nopti fara ele
de cand cantand adorm cu rele
rele vise ca-ntr-o zi
tu n-o sa-mi mai scrii.

si-ai sa uiti de toate
gandurile ce ti le sopteam in noapte
ai sa-mi pleci din brate
lasand chitara fara corzi, doar ate.

vibratia mi-o lasa sa moara
cand pe campul cerului s-aprind stele
inima o sa ma doara
cand amintiri cu tine, somnifere.

si vreau sa adorm iubind
asteptand ziua de maine
cand in brate-am sa te prind
sarutul tau, a mea paine.

haha ce-mi place asta….Prometeu de ce ai furat flacara?

Prometeu de ce ai furat flacara?

cand ne aveam unii pe altii
chipul vostru ilumina aliatii
cand ne incalzim cu afirmatii
sufletele pline de declaratii.

port razboaie in fiecare zi,
tu cel ce mi-ai furat calimara
lupt cu ai mei  camarazi
de indiferenta sa-mi golesc tara.

de tristete capul ti-as taia
inima ti-au mancat-o ciorile
cand din flori ai scos culorile
tu si tehnologia ta.

acum la metrou de mine ai fugit
prin telefon sa-i spui unuia
ca prost cel ce caruia
inima i-a asmutit.

inca una…

Despre un baiat

am avut un vis noaptea trecuta
un vis al iluziilor pictate-n smoala
cand te-asteptam pe plaja goala
eu si marea cea tacuta.

in noapte briza batea asa tare
in asteptare,atunci am racit
cu gandul ca n-ai venit
nici rasaritul nu-i alinare.

soarele din somn m-a trezit
mai mult trist si-ngandurat
spre casa ta m-am indreptat.
si de indata te-am gasit

escaladand un simplu gard
pe demnitate mi-am calcat
si cu lacrimi te-am intrebat
de ce eu singur pe bulevard?

nu’i povestea mea ci a oricui
caci in desert dai de-un zid
sufletul ei mult prea arid
cand te iubesc ii spune lui.

am terminat!!!

Pe patul ei de moarte

ploaia cade la fereastra mea
nervoasa peste praf toarna
galeti in a sufletului toamna
cand totul moare dupa ea.

incet ma inunda la picioare.
incerc sa-nvat pe ea sa merg
in inima respiratia i-o sterg
eu merg dar amintirea doare.

sunt pe patul ei de moarte
ea nu stie de ultima-i suflare
ce-o da aici,in departare
in timp ce inchid a ei carte.

« Older entries